Pedodontie


Programeaza-te acum
Tratamentul stomatologic la copii trebuie să ţină seama de dictonul “nu există boli, ci bolnavi”. Cunoaşterea motivelor micului pacient şi utilizarea lor în raporturile dintre el şi medicul dentist are efecte benefice. Promisiunea medicului că-i va face o dantură frumoasă poate contracara în mare măsură teama determinată de durere şi de mediul clinic. Încrederea pe care medicul o trezeşte copilului îi creşte acestuia curajul.
Medicul stomatolog în tratamentul pe care îl efectuează şi în relaţiile cu pacienţii copii trebuie să aibă în vedere că deşi tratamentul se desfăşoară în sfera somaticului succesul său depinde de tactul şi priceperea lui de a lucra cu copiii.

    Particularităţile funcţionale ale dinţilor temporari:

      Fiecare dinte parcurge 3 stadii evolutive:

    • perioada de erupţie
    • perioada de maturitate, stabilitate, funcţie
    • perioada de resorbţie radiculară şi regresiune pulpară

      Rădăcina dintelui temporar în evoluţia sa trece prin 3 faze:

    • rădăcină în dezvoltare
    • rădăcină cu lungime normală şi apex edificat
    • resorbţie radiculară prin rizaliză şi exfolierea dintelui temporar

Terapia dinţilor temporari urmăreşte conservarea integrităţii arcadelor dentare prin menţinerea dintelui pe arcadă până la momentul exfolierii. Aceasta se realizează prin menţinerea în limite normale a tiparului şi vitezei de rezorbţie radiculară, asigurându-se desfăşurarea funcţiilor sistemului stomatognat şi menţinerea spaţiului pe arcadă pentru evoluţia dinţilor definitivi. Scopul terapiei este îndepărtarea durerii şi a consecinţelor propagării infecţiei. Extracţia dentară nu satisface principiul profilactic în ortodonţie. Tratamentul endodontic deşi este dificil datorită problemelor tehnice, psihologice şi sociale este totuşi tratamentul de elecţie în inflamaţiile pulpare ce satisface principiile biologic şi profilactic.


Afecţiunile pulpare la dinţii temporari au o frecvenţă mare datorită particularităţilor anatomice şi histologice ale acestora care influenţează viteza de propagare a leziunilor carioase către organul pulpar. În concluzie:
În timp ce multe din principiile generale de tratament şi procedurile operative în endodonţia pediatrică sunt aceleaşi cu cele din endodonţia adultului, există totuşi un număr de diferenţe.
Un scop cheie în pedodonţie este protecţia şi conservarea pulpei dinţilor într-o stare de sănătate cel puţin până când faza critică de dezvoltare dentară este completă.
Intreaba si ti se va raspunde
Progresele în prevenţia stomatologică au determinat scăderea nivelului de afectare prin boala carioasă în multe din ţările dezvoltate. Cariile dentare şi leziunile dentare traumatice au încă o prevalenţă crescută şi tratamentul leziunilor întinse ce apar sunt încă o componentă majoră în tratamentul pediatric dentar.
Scopul principal în stomatologia operativă este să prevină întinderea bolii carioase şi să restaureze dintele afectat la sănătatea funcţională. În căutarea acestui scop, numărul procedurilor endodontice conservatoare s-a dezvoltat şi sunt capabile să ofere alternative extracţiei dentare pentru mulţi dinţi temporari compromişi.
Se poate vorbi de profilaxia durerii în stomatologia pediatrică. Această profilaxie are o componentă fiziologică şi una psihologică. Profilaxia psihologică premerge pe cea fiziologică. Nu trebuie să le promitem copiilor că nu îi va durea ci doar că îi va durea puţin. Copiilor trebuie să le răspundem la întrebări cu adevăr, minciuna fiind pentru ei ca o pedeapsă sau forţare.
Suna la cabinet si intreaba
Este important pentru medicul stomatolog să înveţe cum să relaxexe pacienţii, pentru că eşecul în comunicare va duce la dezamagirea pacientului şi insuccesul profesional. Comunicarea cu copiii este de mare valoare deoarece poate reduce stresul apărut în timpul tratamentului stomatologic. Trebuie să le vorbim copiilor pe limba lor, cu răbdare, bunăvoinţă, blândeţe. Trebuie să le zâmbim, să glumim cu ei, să le dăm ocazia să vorbească despre grijile lor, să îi atragem să colaboreze cu noi.
Studierea şi explicarea copilăriei a adoptat o serie de principii teoretice şi metodologice:
a considera copilul aşa cum este el, nu “un adult în miniatură” principiul dezvoltării activităţii psihice ce implică sudierea copilului din punctul de vedere al schimbărilor ce se produc în etapele dezvoltării, sub influenţa factorilor interni şi externi.